Un spectacol deosebit

Era o seară călduţă de primăvară.
Copacii îşi legănau mâinile în adierea vântului, lăsându-şi florile să cadă pe pământ.
În poieniţa din apropierea iazului animalele erau supărate.Se plictisiseră.
Un zgomot se auzi dintr-un tufiş.Era veveriţa Blăniţă-Roşcată.Ochii ei ca două mărgele au cuprins îndată întreaga poiană. Prea multă tristeţe! Nu se potrivea cu firea ei jucăuşă. De aceea, le-a propus prietenilor să organizeze un spectacol neobişnuit.
- Fiecare veţi avea ceva de făcut, aşa că, la treabă! i-a îndemnat ghemotocul de flacără.
- Trebuie să facem scena, zise ursul cel morocănos.Cine mă ajută?
- Eu, spuse lupul printr-un mârâit scurt.
Când pregătirile au fost gata, uriaşul policandru al cerului şi-a aprins luminile. Acum poiana era luminată feeric.
Rând pe rând artiştii au urcat pe scenă. Greierele cânta la vechea chitară pe care o udase în roua dimineţii ca să nu ruginească şi să sune fals.La pian, Allegreto, un iepuraş fricos, dar foarte talentat, aluneca pe clapele albe şi negre.Veveriţele, ca nişte adevărate acrobate ce erau, făceau tumbe.
Vulpea îi privea cu admiraţie, ciulea urechile şi bătea din lăbuţe. I-ar fi strâns în braţe dacă n-ar fi fost lupul care nu credea nici în ruptul capului că Roşcata are gânduri curate.
Apoi, în liniştea nopţii, s-a auzit glasul privighetorii. Cântecul ei era neîntrecut. Animalele au aplaudat frenetic.
Târziu, după miezul nopţii, muzica s-a frânt şi toţi s-au dus să-şi ia porţia binemeritată de odihnă.
Luna şi-a strâns prietenele de gheaţă şi le-a trimis la culcare.
A fost o noapte specială.